sâmbătă, 1 septembrie 2012

Semn de carte dar din dar

Fotografia mea
Septembrie, 1, Inceput de an bisericesc. Pun semn de carte la blog aceasta fila si pana ma gandesc daca va fi ultima postare sau nu, va multumesc ca imi cititi blogul. Va doresc o toamna imbelsugata, o iarna linistita, o primavara innoitoare si o  vara sfintita in care sper ca va veti face timp sa priviti  cum omizile se transforma in fluturi.

Indiferent cat de interesant si frumos colorat este spatiul virtual, acesta nu face decat sa ne indeparteze de adevaratii prieteni, singurii care pot fi aproape de noi atunci cand avem nevoie de un umar pe care sa plangem  sau de brate care sa ne imbratiseze cand suntem fericiti.

Adevarata Viata este doar impreuna cu Hristos, despre Care putem citi oriunde, dar cu Care nu ne intalnim decat in Biserica Sa. E Septembrie, 1, Inceput de an bisericesc. Profitati la maxim! De Sfanta Liturghie, de Sfantul Maslu, de toate Sfintele Slujbe. Mergeti la nunti, botezuri si inmormantari si ascultati cu atentie slujba, pentru ca veti descoperi adevarate lectii de viata. Recuperati ce ati pierdut pana acum si veti vedea diferenta. Este cel mai frumos si sincer sfat dar din dar pe care pot sa vi-l spun si sper ca Sfantul Teofan Zavoratul, prin talcuirile zilnice, sa va apropie de Sfanta Scriptura. pentru ca fara a o cunoaste, suntem pierduti. Lectura placuta, pentru un an intreg!
Sâmbătă [I Cor. 2, 6-9; Mt. 22, 15-22]. „Daţi cezarului cele ce sunt ale cezarului"; dă fiecăruia ceea ce este al său! De aici legea: „Să nu fii plăcut Domnului dintr-o singură latură, ci din toate laturile prin care poţi şi eşti dator să-I placi; întoarce-ţi toată puterea şi toate mijloacele spre slujirea lui Dumnezeu". Zicând: „Dă cezarului cele ce sunt ale cezarului", Domnul a arătat că acest lucru este pe placul Lui. Dacă prin „cele ale cezarului" înţelegem toate rânduielile vieţii pământeşti îndeobşte, neapărat trebuincioase şi de neocolit, iar prin „cele ale lui Dumnezeu", toate rânduielile Bisericii de Dumnezeu zidite, de aici reiese că toate căile vieţii noastre sunt pline de mijloace de mântuire. Trebuie doar să iei aminte şi să te foloseşti de toate aceste mijloace, lucrând totdeauna după voia lui Dumnezeu, şi ai mântuirea în mână. Poţi să faci în aşa fel ca orice pas al tău să însemne o raptă plăcută Domnului şi, prin urmare, un pas spre mântuire, întrucât calea mântuirii este calea umblării după voia lui Dumnezeu. Umblă ca înaintea lui Dumnezeu, ia aminte, chibzuieşte şi, fără a te cruţa pe tine însuţi, să purcezi neîntârziat la fapta pe care conştiinţa ţi-o va arăta atunci ca potrivită.

7 comentarii:

Vasile Dumitru spunea...

daca ar fi existat "prietenii reali", blogul nu s-ar fi nascut...
sa ne auzim cu bine...

DOAR NOI spunea...

Doamne ajuta...:)

Ingerii sa ne asculte rugile...:) Sa facem fapte bune si placute bunului Dumnezeu.:)

adriana spunea...

Vasile Dumitru, imi permit sa va contrazic in cazul meu si al blogului. Din fericire si dand Slava Domnului, prietenii pe care ii aveam inainte de a incepe acest blog imi sunt prieteni la fel de buni si acum (si trebuie sa le multumesc ca mi-au suportat acest hobby consumator de timp comun prieteniei noastre). Si cu bucurie, recunosc ca in acesti ani de blog, am intalnit si alti cativa prieteni si sper sa ii pastrez. am convingerea ca i-as fi intalnit indiferent daca scriam pe blog sau nu, pentru ca singurul responsabil cu intalnirile dintre oameni este Dumnezeu.

Intorc vizita si va doresc o zi buna!

adriana spunea...

Claudia, ce surpriza placuta!

Tinand cont ca se spune ca dragostea trece prin stomac, acum ca e vremea legumelor, una din rugaciunile mele este sa ma ajute Dumnezeu la copt vinete, ardei, si strans dulceata fructelor in borcane de gem. e o paleta larga de culori prin piete, incat este pacat sa nu o aducem in camarile noastre.

Vin imediat in vizita si pe blogul tau si sper sa fie plin de voie buna!

Pr Victor spunea...

Cuvinte frumoase, cuvinte de suflet, cuvinte ziditoare.

Pr.Victor spunea...

Revin şi spun că am încercat această stare de retragere. Şi ştii asta pentru că ai trecut mereu prin pagina mea. Şi mie îmi este aproape imposibil să trec prin blog multe zile din cauza treburilor. Numai că în afara prietenilor de zi cu zi mi-am făcut prieteni şi aici. Ba pe unii în timp i-am cunoscut şi în realitate (cu mare bucurie).
Cum cuvintele tale mereu au fost apreciate de cei ce au citit m-aş bucura să revii cât mai repede printre noi cu gânduri frumoase şi bune. Măcar aşa, la "zile mari".

adriana spunea...

pr Victor, va multumesc pentru cuvintele frumoase; am invatat ca lucrarea cuvantului este o lucrare grea, ce trebuie facuta doar cu post si rugaciune, pentru ca altfel cuvintele, in loc sa vindece, otravesc si pentru ca in urma noastra sfintii au facut aceasta lucrare, m-am gandit ca este mai bine intai sa ma imprietenesc cu acestia, pentru ca sincera sa fiu, nu stiu ce s-ar mai putea scrie in plus.

Si acum fiind toamna, e un moment bun de invatatura si de treaba in gospodarie, ca acus-acus vine iarna, cand va fi timp berechet si pentru odihna creativa.