joi, 1 noiembrie 2012

Joi dupa miercuri sau mai bine zis, bine v-am regasit!

Dupa ce m-am suparat pe lumea virtuala, ca magarul pe sat, dupa cateva mailuri citite cu mare drag, dupa cateva zile de pauza, dupa cateva sfaturi primite de la cei apropiati, dupa indelungi dispute intre da si nu, am hotarat: blogul ramane deschis tuturor cititorilor, pentru ca am strans pe el multe postari de care se pot bucura si alte persoane.

dardindar este  un blog, un spatiu in care colectionez amintiri citite, vazute, scrise, pe care le rasfoiesc cu bucurie, prin intermediul caruia am intalnit oameni care au aceleasi preocupari si pasiuni precum am si eu;

dardindar NU ESTE  profilul meu  pe un site cu anunturi matrimoniale (fiind casatorita, nici nu sunt interesata de astfel de site-uri);

dardindar NU ESTE DardinDar (fac aceasta precizare pentru cititorul anonim).

Fiind un dar din dar, dardindar poate fi copiat de oricine. 

Pana joia viitoare, va spun din nou LA REVEDERE!


8 comentarii:

darry.anna spunea...

Noiembrie, joi.
Ai pus punctul pe i, Adriana!
Bravo!
:)

anitzei spunea...

Postări delicate, prin excelenţă morale, încât prezenţa mea pe acest blog pare o impertinenţă.Dar spaţiul virtual e generos şi mă suportă, iar curiozitatea omoară bunele intenţii. Este evocat măgarul, aşa că mi-l asum, dând cu copita; zicerea invocată e puţintel diferită: " s-a supărat ca VĂCARUL pe sat!" Până la urmă, tot una-i. Primesc răutatea cuvenită pe: anitzei-blog.blogspot.com

Pr.Victor spunea...

Bine ai revenit printre prieteni. Mă bucur de acest pas al tău şi îţi doresc să ai mereu spor în postarea cuvintelor ziditoare pe această pagină ce este ca un dar din dar.
Săptămână binecuvântată să ai la casa ta.

Carmen RM spunea...

ma bucura mult cuvintele tale!
sanatate si numai bucurii în tot ceea ce întreprinzi!

anastasia spunea...

Bine-ai revenit, dragă Adriana.
Dar de ce abia joi?
O săptămână binecuvântată!

marada spunea...

Chiar ma temeam ca nu mai pot intra pe blogul tau. Ai postari interesante, e pacat sa nu le vada si altii.
Toate cele bune!

vera spunea...

Desi sunt o prietena buna a Adrianei, nu citesc foarte regulat blogul.Asta si pentru ca am oportunitatea sa aflu de noile postari, chiar de la autoare, prin viu grai.
Dar m- a intristat vestea ca blogul va fi inchis.Si am incercat sa o conving sa nu o faca.DE CE?
Internetul are partile lui rele si bune.Dar prin blogul sau Adriana a reusit sa aduca putina bucurie, schimbare in bine in viata mai multor oameni si mai ales copii.
Prin ea am aflat de Stefanel, un copil cu cancer la rinichi, fara fantana in ograda lui si fara masina de spalat.Si ea, prin intermediul blogului si cu ajutorul cititorilor, i le-a oferit.
De un alt baietel cu cancer care venea la tratament si nu avea bani de taxi si tren. Si ea prin intermediul d-voastra, i le- a oferit.
Fara ONG in spate, fara aparitii in ziare de mare tiraj.
Acestea sunt doua din exemplele care imi vin in minte acum, dar nici pe departe cele mai importante.
Ca intr-o reclama de la Tv, cred ca in cercul meu de cunoscuti sunt oameni cumsecade, si in cercul lor, sunt alti oameni cumsecade, in al d- voastra la fel, atunci ce ne lipseste? Niste oameni ca Adriana, sufletisti, care sa ne uneasca int-un efort comun, fara un interes anume, singura multumire fiind:DE A FACE BINE .

adriana spunea...

Va multumesc pentru frumoasele cuvinte si sper ca ma veti ierta ca nu va raspund fiecaruia in parte.

Veti intelege de ce, citind postarea de astazi:
http://adriana-dardindar.blogspot.ro/2012/11/victorita-sora-sufletului-meu.html