vineri, 15 noiembrie 2013

Hrana duhovniceasca in Postul Naşterii Domnului

Astazi a inceput Postul Naşterii Domnului. Acesta durează 40 de zile.(Sursa Ziarul Lumina).
Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu. (Sfânta Evanghelie după Luca)
N-am postit, si am fost alungati din rai! Sa postim dar, ca sa ne intoarcem in rai! (Sfantul Vasile cel Mare)
A treia virtute este postul.(...) Sculându-te de la masă, trebuie să fii puţin flămând, ca trupul să fie supus sufletului, să fie capabil de muncă şi să fie simţitor la activităţi în­ţelepte şi atunci patimile trupeşti vor fi biruite.(...) Din faptele sfinţilor, din viaţa Mântuitorului nostru şi din pravilele vieţilor celor care au trăit cuvios se vede cât de frumos şi de folos este să fii pregătit şi să te afli în nevoinţă, muncă şi răbdare; însă nu trebuie să te istoveşti peste măsură cu un post necumpătat şi să faci trupul neputincios.(...)Postul moderat şi cumpătat este baza şi capul tuturor virtuţilor.( Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț)
Postul face parte din mijloacele de cultivare şi desăvârşire ale sufletului, fiind inseparabil de alte virtuţi şi acte creştineşti, ca de exemplu: rugăciunea, căinţa, smerenia, milostenia etc.  (Arhim. Clement Haralam
Mare putere au rugăciunile unui duhovnic. Am suferit mult din partea demonilor din pricina mândriei mele, dar Domnul m-a smerit și m-a miluit pentru rugăciunile părintelui meu duhovnicesc, și acum Domnul mi-a descoperit că peste ei odihnește Duhul Sfânt și de aceea îi cinstesc mult pe duhovnici. Pentru rugăciunile lor primim harul Sfântului Duh și bucurie de la Domnul Care ne iubește și ne-a dat tot ce ne e de trebuință pentru mântuirea sufletelor.(Cuviosul Siluan Athonitul)
Postesc ca să-mi uşurez sufletul de păcate, dar aceste păcate nu se pot ierta decât prin Sfânta Taină a Spovedanie(...) Postul, milostenia, rugăciunea, Sfântul Maslu ne ajută ca să ne vindecăm de bolile păcatelor, dar ele ni se iartă prin Spovedanie;(...) Spovedania desăvârşeşte postul, iar Sfânta Euharistie îl încununează.( Pr. Atanasie-Tănăsache Costea)
Domnul nostru Iisus Hristos stă ascuns în poruncile Sale şi, în măsura în care le împlineşti, în măsura aceea ţi se dăruieşte şi El. (Arhim. Ioanichie Bălan)
In numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin! (Rugaciunile incepatoare)
Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împăr tăşirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toţi.(...) Cu aceste fericite Puteri şi noi, Iubitorule de oameni, Stăpâne, strigăm şi grăim: Sfânt eşti şi Preasfânt, Tu şi Unul-Născut Fiul Tău şi Duhul Tău cel Sfânt. Sfânt eşti şi Preasfânt şi slava Ta este plină de măreţie. Căci Tu ai iubit lumea Ta atât de mult încât pe Unul-Născut Fiul Tău L-ai dat, ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Şi Acesta venind şi toată rânduiala cea pentru noi plinind, în noaptea întru care a fost vândut şi mai vârtos Însuşi pe Sine S-a dat pentru viaţa lumii, luând pâinea cu sfintele şi preacuratele şi fără prihană mâinile Sale, mulţumind şi binecuvântând, sfinţind şi frângând, a dat Sfinţilor Săi Ucenici şi Apostoli, zicând: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu, Care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor. Asemenea şi paharul după cină zicând: Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, Care pentru voi şi pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor.(Sfanta Liturghie)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. (Doxologia mica)
Să nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine (..) Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.(...) Credeţi Mie că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine, iar de nu, credeţi-Mă pentru lucrările acestea. Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl. Şi orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul. Dacă veţi cere ceva în numele Meu, Eu voi face. De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac. Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi! Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi. ( Iisus Hristos).
"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milueste-ma pe mine pacatosul".
Duhule Sfinte, Atotputernice Dumnezeule, Mângâietorului Milostive şi Apărătorule Atotputernic, Dătătorule de Înţelepciune şi Lumină a Descoperirii, Care prin pogorârea Ta ai adus marginile lumii la singura cunoştinţă adevărată a lui Dumnezeu, vino şi te pogoară peste noi care plângem după tine pururea, luminându-ne şi sfinţindu-ne, tămăduindu-ne şi mângâindu-ne cu mângâierea Ta! (Arhim.Sofronie Saharov)
Aceasta intalnire in iubire dar si acest sentiment al diferentei infinite dintre Dum­nezeu si mine, aceasta necesitate a milei lui Dumnezeu pe care o simte omul, se exprima in rugaciunea lui Iisus. Inima este izvorul sentimentelor, deci si al iubirii. Iar iubirea inseamna intalnire cu celalalt. Si fiindca iu­birea este animata de un avant infinit, ea nu ar putea fi pe deplin satisfacuta decat in in­talnirea cu Dumnezeu Cel Infinit.(Parintele Dumitru Staniloae)
A ierta este o lucrare permanentă. Iar şi iar căutăm motive pentru care să-l îndreptăţim pe cel din faţa noastră: poate a fost obosit, poate-i bolnav, are o educaţie altcumva decât a mea, nu l-am înţeles eu corect, am fost eu obosit şi tulburat (Ieromonah Savatie Baştovoi)
Aceasta este religia noastră. Într-acolo trebuie să mergem. Hristos este Raiul, copiii mei. Ce este Raiul? Este Hristos. Raiul începe de aici. Este exact acelaşi lucru: cei care îl trăiesc aici pe pământ pe Hristos, trăiesc Raiul. Aşa este, întocmai cum vă spun. Este adevărat, credeţi-mă. Lucrarea noastră este strădania de a afla chipul în care să intrăm în lumina lui Hristos. (Părintele Porfirie)
Fecioară, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cuvântul cu trup; ştiu, cu adevărat ştiu, că nu se cuvine, nici se cade ca eu, cel atâta de desfrânat, cu ochi spurcaţi să văd icoana ta, a celei preacurate, a celei pururea Fecioare, a celei ce ai şi trupul şi sufletul curat şi nespurcat, şi să o sărut cu buze necurate şi întinate, sau să mă rog.(...) Că prin tine, Prealăudată şi Preabună Stăpână, se mântuieşte toată firea omenească, lăudând şi binecuvântând pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea Cea Prea Sfântă şi de o fiinţă, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin! (Rugăciunea de dimineaţă Sfântului Grigorie Palama către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu)
Har dumnezeiesc numim puterea (lucrarea) prin care Dumnezeu a zidit şi susţine universul. Se numeşte har tocmai pentru că vine de la Dumnezeu în dar. Acesta este şi pentru noi singura nădejde şi mângâiere. De el (de har) ne-am lipsit prin cădere. L-a readus însă Domnul nostru prin venirea Sa pe pământ.
Acesta, potrivit cu credinţa şi cu acribia ţinerii dumnezeieştilor porunci, ne izbăveşte din robia omului vechi, a celui pământesc, şi ne transfigurează zidind înlăuntrul nostru chipul celui ceresc. Aici însă trebuie să subliniem că toate depind de Dumnezeu, iar nu de strădania omului. Cugetul smerit şi mai cu seamă faptul de a arăta dragoste şi împreună-pătimire provoacă mijlocirea şi prezenţa harului. (Gheronda Iosif Vatopedinul)
Domnul dă fiecărui credincios râvnitor harul în dar, însă cere sufletului să lepede conştient, în mod absolut, răul şi să se întoarcă cu totul spre bine – înspre Domnul. Să lepede răul în chip conştient! Răul trebuie biruit cu pace şi linişte, cu gânduri liniştite şi paşnice.(Starețul Tadei)
Conştiinţa, dacă se pătează cu multe păcate, aşa de tare îl mustră pe om uneori, că se face lui această mustrare chinuirea chinuirilor. (Părintele Cleopa)
Dintre toate terapeuticile religioase, prima este Rugăciunea, căci ea este temeiul şi însoţitoarea necesară a tuturor celorlalte şi are împotriva bolilor o eficienţă deosebită. „Este cineva bolnav între voi? Să se roage”, recomandă Sf. Apostol Iacov (Iacov 5, 13) ( Jean-Claude Larchet)
Trebuie să fim milostivi faţă de cei săraci şi trişti (...) Trebuie însă să făptuim milostenia cu toată inima noastră, după cum învaţă Sfântul Isaac Sirul: „Înainte de a da milostenie cuiva care o cere, priveşte-l cu ochi veseli şi mângâie-l în necazul lui cu vorbe blânde”.(Sfântul Serafim de Sarov)
Nu putem face nimic mai bun şi mai de seamă pentru morţi decât să ne rugăm pentru ei, făcându-le pomenirea la Liturghie. Au mare nevoie de aceasta, şi mai ales de-a lungul celor patruzeci de zile, când sufletul răposatului porneşte pe calea sălaşurilor veşnice. Trupul nu simte atunci nimic: nu vede pe cei apropiaţi care sunt adunaţi laolaltă, nu miroase mireasma florilor, nu aude cuvântările de îngropăciune. Dar sufletul simte rugăciunlie făcute pentru el şi este recunoscător celor care le fac şi este duhovniceşte alături de aceia. (Ieromonah Serafim Rose )
Prin lumânare cerem ceva de la Dumnezeu. Când o aprinzi şi spui: ,,Pentru cei ce suferă trupeşte şi sufleteşte şi pentru cei ce au mai mare nevoi,”, în aceştia sunt cuprinşi şi vii şi morţii. Ştiţi câtă odihnă simt cei adormiţi când aprindem o lumânare pentru ei? Astfel dobândeşte cineva comuniune duhovnicească şi cu cei vii şi cu cei adormiţi. Lumânarea, în puţine cuvinte, este o antenă ce ne pune în legătură cu Dumnezeu, cu cei bolnavi, cu cei adormiţi. (Cuviosul Paisie Aghioritul)
Nu trebuie să ne spovedim cu pălăvrăgeli fără de nici o însemnătate.(Arhim.Serafim Alexiev)
O femeie s-a spovedit şi în timpul întregii Liturghii a plâns cu străpungere de inimă: „Doamne, eu sunt cea mai păcătoasă, iartă-mă, Doamne, miluieşte-mă. Primeşte-mă cum ai primit-o pe femeia desfrânată.” S-a împărtăşit şi a simţit pentru prima dată în viaţă o dragoste atât de delicată pentru Dumnezeu, şi cât de mare era bucuria care a cuprins-o!  (Arhim. Ambrozie Iurasov
Să nu vorbești mult. Să nu accepți controversele, cearta, vorbăria și tot ceea ce iese dintr-o limbă fără atenție. Alungă gândurile rele și nălucirile murdare din minte de îndată ce apar. Căci atunci când lâncezesc în minte și în inimă, ele creează o stare gravă. În timp ce atunci când suntem atenți la prima apariție a nălucirii întinate și la gândurile întinate ce o însoțesc, rămânem în pace și ne bucurăm de gratificarea morală a curăției. (Avva Efrem)
Tainic şi tăcut. Lucrarea duhovnicească este foarte fină şi este nevoie de multă atenţie la fiecare acţiune a noastră. Spun Sfinţii Părinţi că viaţa duhovnicească este ,,ştiinţa ştiinţelor”. De câtă trezvie este nevoie! Urcuşul în viaţa duhovnicească este urcuşul pe o scară în spirală care nu are balustradă. Dacă urcă cineva fără să vadă pe unde păşeşte şi spune: ,,O, cât de sus am urcat! Şi unde voi ajunge încă!”, va păşi pe alături şi va cădea.(Cuviosul Paisie Aghioritul)

Niciun comentariu: